Membră în ansamblul Universităţii din Suceava, a început să cânte când avea 5 ani, iar premiile au venit în câteva luni. A început să cânte şi să danseze încă de când avea cinci ani.

Dragostea pentru muzica populară s-a transmis de la părinţii săi, care au fost dansatori, mama la Ansamblul „Ciobănaşul“, iar tatăl la Ansamblul „Ciuleandra“ din Bucureşti.

Talentul şi vocea deosebită au făcut ca premiile să apară foarte repede. Astfel, în 2006, a luat locul I la festivalul „Voinicelul“, premiul II la festivalul „Muguraş de Sânzâiene“ în 2007, locul III la „De Ispas în Năsăud“, în 2009. La acestea se adaugă multe alte premii care o fac pe mica interpretă mândră când urcă pe scenă. În prezent, face parte din Ansamblul „Arcanul“ de la Universitatea „Ştefan cel Mare“ din Suceava.

La primul spectacol la care a participat, acum patru ani, de emoţie a uitat versurile cântecului. „Aveam atunci şase ani, după ce am terminat de cântat a venit maestrul la mine şi m-a felicitat că m-am comportat ca un adevărat artist şi am ştiut să improvizez“, ne-a spus solista. Pentru a face progrese într-un timp cât mai scurt, fetiţa a cerut ajutorul părinţilor, foşti dansatori. Îşi aminteşte cum voia să renunţe la folclor după primii paşi de dans. Era intimidată pentru că toţi colegii se mişcau mult mai graţios decât ea.

„Acum dansez mai bine decât mama“

Ambiţia şi sprijinul părinţilor au făcut ca micuţa să prindă foarte repede tainele dansului. „Înainte de a merge la sală repetam singură paşii. Aveam pe post de partener un raft de la o bibliotecă. Acum dansez şi mai bine decât mama“, a mai spus fetiţa, mândră de ea.

Cariera muzicală şi dansul se împacă foarte bine cu şcoala şi cu jocurile copilăriei pentru că fata găseşte timp pentru toate.

Ca orice copil aceasta are animale preferate şi prietene la joacă. „Am un