Scriitoarea Gabriela Adameşteanu face o călătorie în timp, nu doar tematic, ci şi stilistic. „Provizorat“ continuă romanul din 1975, „Drumul egal al fiecărei zile“,în ceea ce pare a se contura drept trilogia Letiţiei Branea despre desti-nul unei intelectuale în comunism.

Sorin, secretar cu propaganda, îi ţine Letiţiei, în patul adulterului, lecţii politice:

„«Înţelegi ghinionul nostru, Lety? Facem de fapt parte şi noi din baby boom, generaţia de după război. Dar, în timp ce noi eram, în '68, cu ochii pe Primăvara de la Praga, în Occident a fost o altfel de revoluţie! Lasă că erau marxişti, troţkişti, maoişti contra profesorilor, a părinţilor, a instituţiilor, dar ce crezi că făceau fetelea alea cu fuste de ţigănci şi bărbaţii lor pletoşi şi bărboşi pe care am vrut şi noi să-i imităm? Homosexuali, lesbiene, parteneri multipli, sex în grup, droguri, pilulă, o revoluţie sexuală, acolo ar fi de tine! La noi este invers, nouă Tovarăşul ne-a trântit Decretul şi a scos anticoncepţionalele de pe piaţă! 22 de milioane, asta este cifra minimă pe care şi-a propus-o!... Oficial acum suntem cam 18.900.000, dar poţi să ştii? Toate cifrele pe care Institutul de Statistică le prezintă Tovarăşului sunt false, dar când curba demografică iar a coborât, face o criză de furie! A doua zi, ziarele sunt pline de articole contra medicilor criminali, procuratorii intră în spitale şi interoghează femeile cu hemoragii, dacă nu spun cine le-a ajutat să provoace avortul, nu mai ajung în sala de operaţii, ci la morgă. Miliţienii dau drumul la arestări cu bătăi. Câte femei au murit? Ei, asta chiar nu vom şti, în atâte decenii se vor aduna probabil sute de mii, ca să nu mai vorbim de cele rămase fără uter, fără ovare...» Sorin îi arată Letiţiei faţa invizibilă a lumii, păcat însă că nimic din ce-i povesteşte nu poate intra în povestirile ei cu care tocmai a luat premiul revistei Lit