Odata scapati de totalitarism, am devenit asidui cititori de gazete si spectatori invesniciti in fata micilor ecrane. Asteptam nerabdatori sa ni se implineasca visul de a ajunge din urma Occidentul civilizat al bunastarii.
O asemenea stare de spirit trebuia sa fie un catalizator pentru reformele necesare iesirii din starea de subdezvoltare.
Din pacate, azi realizam ca inapoierea social-economica si culturala era o conditie a eternizarii la putere a elitelor de prada.
Concomitent cu aceasta iluminare, mass-media, cu exceptia Internetului, si-au pierdut statutul, legitimitatea si mare parte din clienti.
Jucand doar la varful puterii, conform cererii si ofertei, solutiile mediatice de iesire din impas s-au contaminat cu morbul bataliei politice pe imagine si notorietate specifica tarilor subdezvoltate.
Sterilitatea, locul comun al majoritatii abordarilor, lenea argumentatiei au generat diminuarea alarmanta a tirajelor si a ratingului. Cu nesemnificative exceptii. Sinucidere constienta si lenta, total defavorabila evolutiei democratice.
Nici presa straina nu merge prea departe cu diagnoza. Stirile negative surprind aceleasi arii imagologice batatorite: saracie, infractionalitate, coruptie, subdezvoltare, pofta de putere si avere. Repetate continuu, nu mai trezesc nici emotii, nici efecte justitiare, ci suspiciuni.
Or a face politica inseamna participare activa a tuturor cetatenilor la rezolvarea treburilor publice, iar guvernarea constituie gestionarea puterilor statului. Necesita ideologii, marketing politic si social, programe si prognoze.
Guvernarea e arta, stiinta si se invata in scoli politice inalte, nu la Stefan Gheorghiu, cu fosti activisti PCR. Ceea ce la noi nu s-a inteles.
Promovarea apolitismului
Prima eroare fatala din care deriva celelalte