Romanii nu au avut niciodata scoli renumite de politica, dar putini regreta. Lipsa lor e compensata de proverbe si zicatori intre care cele despre politicieni inrosesc hartia.
Regimul bolsevic inaugurase cu mandrie stahanovista o institutie proprie, Stefan Gheorghiu, imprumutand ideologie si specialisti de la sovietici. Odata cu democratia, in loc sa se porneasca de la zero cu politologi profesionisti, am asistat la o convertire peste noapte dupa principiul "la vremuri noi, tot noi".
O tineau una si buna: comunismul era perfect pentru Romania, numai ca tovarasul ii intinase nobilele idealuri. Asa ca "sa nu se bage nimeni in borsul nostru", ca "o fi avand vecinul papusoi frumos si negru, dar nici cu al nostru nu ni-i rusine. Cat ii de mic, tot ii cu spic". Apoi "cu rabdarea treci marea", "nimeni nu e profet in satul lui". Si asa am sarit peste inca 20 de ani dupa ce trecusera degeaba alti 45. De, "schimbarea domnilor, bucuria nebunilor"!
Nu ne-au lipsit insa barbati de stat vizionari in majoritatea momentelor dificile: Kogalniceanu, Maiorescu, Delavrancea, Bratienii, Maniu, adevarati parinti ai natiunii, multe din ideile lor fiind aplicabile si azi.
Adaptabili, cum suntem, "trestia care se indoaie vantul niciodata nu o rupe", am cautat in paremiologie doar justificari: "minciuna imparatului, adevarul saracului", "numai copiii si nebunii spun adevarul", or "cine spune adevarul umbla batut ca marul". De! Daca stie prea multe.
Altruismul l-am deprins tarziu: "invata frizeria pe capul altuia", "lauda fasolele, dar mananca numai carne". Cinstea si corectitudinea, respectarea cuvantului dat le-am interpretat pro domo: "fiecare pentru sine, croitor de pane", fiindca "cei mici muncesc pentru cei mari, iar cei saraci, pentru cei bogati".
Politicienii "vand pielea ursului din padure", "corb la corb nu scoat