În ultimii 20 de ani, a devenit o modă pe Bătrânul Continent naturalizarea asiaticelor la reprezentativele de tenis de masă, îndeosebi la cele feminine.
La ultima ediţie a Campionatelor Europene care au avut loc la Ostrava, în Cehia, pe podium au urcat nu mai puţin de şase asiatice, două dintre acestea chiar pe cele mai înalte trepte. Tonul la „chinezoaice" a fost dat cam pe la începutul anilor ʹ90 de Germania. Puţin mai târziu, Elveţia şi Luxemburg i-au urmat exemplul, iar încet, încet s-a ajuns ca majoritatea ţărilor care şi-au dorit cu orice preţ să aibă reprezentante medaliate la întrecerile de anvergură de tenis de masă, să „adopte" câte o chinezoaică, coreeancă, taiwaneză sau japoneză. Aşa se face că astăzi podiumurile marilor competiţii europene sunt invadate de jucătoare de origine asiatică.
Frustrarea româncelor
Mai exact, la ultima ediţie a CE, titlul pe echipe a revenit pentru a treia oară consecutiv, Olandei, care are două chinezoaice, pe Li Jiao şi Li Jie, iar pe treapta a treia, alături de reprezentantele Belarusului, au urcat „polonezele" Li Qian şi Xu Jie. Cu atât mai frustrant a fost pentru naţionala României, cu o formulă integral autohtonă, să piardă finala în faţa adversarelor cu ochi oblici. Într-un asemenea context, înfrângerea româncelor în ultimul act al întrecerilor pe echipe poate fi asimilată cu o victorie, mai ales că reprezentantele noastre sunt foarte tinere, Daniela Dodean are 20 de ani, Eliza Samara, 21, iar „vârstnica" Iulia Necula, 24. Despre sentimentele pe care le are o europeancă atunci când pierde în faţa unei asiatice ne-a povestit Otilia Bădescu, una dintre cele de la care au preluat ştafeta componentele de azi ale naţionalei României.
„Am prins exact momentul în care naturalizarea chinezoaicelor în ţări europene era în plin avânt. Aşa se face că am pierdut câteva medalii în competiţii continentale impo
