Zilele trecute CEZ a anunţat că se retrage din proiectul Energonuclear pentru construcţia Unităţilor 3 şi 4 de la Cernavodă, un parteneriat public privat între Nuclearelectrica şi câteva mari companii energetice private (CEZ, Enel, RWE Power, GDF SUEZ, ArcelorMittal România şi Iberdrola). Anunţul vine oarecum surprinzător, după ce la sfârşitul săptămânii trecute Ministerul Economiei anunţase într-un sfârşit lansarea licitaţiei pentru construcţia celor două reactoare. De ce se retrage CEZ acum?

Răspunsul este simplu: pentru că nu are nicio garanţie că statul român, prin Nuclearelectrica, îşi va putea acoperi partea sa de finanţare. Statul român nu are oricum bani să participe cu 51%, dar nici nu vrea să renunţe la a deţine pachetul majoritar de acţiuni în Energonuclear. În ultimii trei ani statul a tot ezitat: să participe cu 25% (cât poate) sau cu 51% (cât ar vrea, dar nu îl ţine punga)? Dacă până în 2008 eram cât de cât rezonabili, din 2008 încoace susţinem sus şi tare varianta cu 51%, deşi admitem peste tot că n-avem bani.

Din 2007 şi până acum cu Energonuclear nu s-a întâmplat mai nimic: s-a tot discutat despre cât să participe statul şi cum să se facă parteneriatul cu privaţii. Dar cu cât se întârzie proiectul Energonuclear, cu atât devine mai puţin probabil. Tehnologia care va fi folosită la construcţia celor două reactoare (Candu) se învecheşte şi deja la orizontul de timp despre care discutăm azi pentru finalizarea celor două reactoare, 2016, e la limita profitabilităţii.

Lovitura de graţie care se dă proiectului Energonuclear va fi însă înfiinţarea companiilor integrate Electra şi Hidroenergetica. Acesta este motivul principal pentru care CEZ se retrage acum. Pentru Energonuclear, giganţii energetici pun două probleme. În primul rând, există riscuri serioase că Nuclearelectrica nu va avea bani să participe nici măcar cu 25%, dacă banii să