Dar dacă privim tot ce se întâmplă în spaţiul public ca pe un teatru de umbre?

Fraudarea votului la legea pensiilor şi banii ceruţi de PSD ca să părăsească strategic sala sunt cel mai bun lucru care ni s-a întâmplat în ultima vreme, oricât de scandaloase sunt ambele fapte. Să privim cu oarecare detaşare scandalul declanşat duminică seară de Radu Tudor - altminteri o admirabilă realizare jurnalistică. Până la un punct, fiecare parte a furnizat probe rezonabile împotriva celeilalte, drept pentru care putem reconstitui, cu o aproximaţie la fel de rezonabilă, desfăşurarea evenimentelor.

PDL&Co avea nevoie urgentă să treacă Legea pensiilor, pentru că aşa s-a angajat Guvernul faţă de FMI. PSD nu putea permite asta decât pentru un preţ corect, format din două componente: să nu pară că-şi trădează electoratul şi să smulgă ceva bani de la Guvern pentru primarii proprii. Prin urmare, pesediştii au mimat opoziţia şi au ieşit din sală înaintea votării cruciale privind valoarea punctului de pensie. Liberalii, se pare neimplicaţi în tranzacţie, au părăsit şi ei sala imediat după votarea punctului de pensie, lăsându-l în urmă pe secretarul Camerei, Mihai Voicu. Cel mai bizar lucru în toată această poveste e însă ce a urmat: patru zile de tăcere. A doua zi după vot, Victor Ponta a declarat, molatec, că va contesta legea la Curtea Constituţională, inclusiv pentru lipsa cvorumului, iar liberalii au tăcut mâlc, deşi ştiau şi ei că nu fusese cvorum - sau ar fi trebuit să ştie, de la Mihai Voicu. O aparent inexplicabilă Omertà.

Abia patru zile mai târziu, după ce Radu Tudor a arătat, cu materialul clientului, cât de puţini deputaţi rămăseseră în sală la finalul votului, pesediştii au descoperit cât de scandaloasă e situaţia. Au preluat mingea ridicată şi au început să ţipe. Adică au încălcat Omertà, iar Roberta Anastase a încălcat-o şi ea, arătând documentul