„Beneficiile” descentralizării, făcute în stil românesc s-au remarcat din plin şi la acest început de an şcolar, când s-a constatat că în destule localităţi timişene, în urma comasării unor unităţi şcolare, problema rezolvării transportului pentru şcolarii navetişti nu a fost rezolvată, fiind pasată exclusiv spre Primării. Unii primari s-au trezit că, odată cu începerea noului an şcolar, trebuie să găsească resurse în bugetul local pentru a cumpăra sau închiria microbuze sau autobuze, necesare transportului elevilor de la şcolile desfiinţate în urma comasării. Problema transportului şcolar e încă în curs de rezolvare, deşi şcoala a început de o săptămână şi jumătate.

Comasare făcută cu pixul

Efectele aplicării pe plan local a politicilor de comasare a unităţilor şcolare au fost în unele cazuri spectaculoase, în sensul că s-au închis sau desfiinţat şcoli abia renovate şi dotate mult mai bine decât cele spre care au fost transferaţi elevii „relocaţi”. A trebuit să înceapă anul şcolar pentru ca autorităţile locale să-şi dea seama că trebuie rezolvată şi problema transportului elevilor de la şcolile desfiinţate la cele la care au fost transferaţi şi că, în destule cazuri, nu erau suficiente microbuze sau autobuze care să fie folosite în acest scop.

S-a făcut contabilizarea, ajungându-se la concluzia că în judeţ sunt 67 de microbuze ale şcolilor, obţinute de la Ministerul Educaţiei, înainte să înceapă marea descentralizare, 49 fiind puse la dispoziţie de către Consiliul Judeţean, din parcul auto propriu. Deşi chiar şi Aeroportul Timişoara a contribuit la începutul anului şcolar cu trei autobuze care să completeze parcul auto folosit pentru transportul şcolarilor, tot nu s-au putut acoperi toate zonele în care trebuia rezolvată problema transportului şcolar.

În urmă cu o săptămână, se susţinea din partea Inspectoratului Şcolar