Îmi tot joacă în amintire imaginea unui trenuleţ viu colorat, în care, copii fiind, ne înghesuiam, cu genunchii adunaţi spre piept, aplecându-ne toţi, hăulind, la fiecare curbă. N-am mai încăpea azi în tenuleţul copilăriei? Dar în trenuleţul din... copilăria trenurilor? Circulau odată pe linii cu ecartament îngust şi ne-am obişnuit să ni le imaginăm suflând din greu în urcuş. Le spunem mocăniţe şi ne bucurăm atunci când putem să mergem cu aceste trenuri seculare, pe care, de obicei, în cel mai bun caz, le mai întâlnim doar la muzeu.
M-a încântat, deci, să aud că încă o mocăniţă e repusă pe linie, fie şi pentru un moment aniversar... Iată ce ne spune Radu Rădescu, cel care a făcut posibil evenimentul: "Au trecut 100 de ani!!!... de când trenuleţul pe linie cu ecartament îngust a început să circule pe ruta Sibiu-Agnita. Pe atunci, în 1910, mocăniţei i se spunea Wusch şi circula deja de 12 ani pe ruta Sighişoara-Agnita. O vârstă respectabilă, care merită sărbătorită. Este adevărat că de vreo 10 ani mocăniţa se află într-un soi de downshiftinh impus de alţii, dar noi o iubim şi aşa. Sâmbătă, 25 septembrie 2010, începând cu ora 11:00, o vom aniversa cum se cuvine la ultimul Transilvanian Brunch din acest sezon, în gara veche de la ieşirea din Agnita, pe drumul care duce la Sibiu (vezi harta ataşată). Oferta culinară va ţine, desigur, seama de noile tendinţe din sezonul gastronomic de toamnă. Şi cum sărbătoare fără sărbătorit nu merge, o vom trezi din adormire pe bătrâna mocăniţă şi o vom pune din nou la treabă pe şine! Vor fi din nou fuioare de abur şi şuierat de locomotivă pe Valea Hârtibaciului. Grăbiţi-vă să o prindeţi, că trece repede, cu iuţeala maximă de 10 km pe oră! Aşadar, toată lumea e poftită în vagoane! În vagon, mai corect...".
Tot sâmbătă, artistul Saşa-Liviu Stoianovici din Timişoara a pregătit un proiect artistic audio/vizual intitul
