Cercul pe pagina albă
şi iarna a trecut iată-mă la vedere floarea umedă se deschide ţesut de zăpadă se rupe mocirla lumii acum îmi intră în oase noroiul curge pe faţa mea după luptă
o lumină în beznă şobolani şi insecte sclipesc în reţea de cenuşă
şi iarna a trecut plictisind carnea trândavă tubul de oxigen atârnă în pivniţa rece se leagănă sfâşiat de durere a trecut pe maidan orbul acela nicio floare acum dintr-un vis se desprinde muzeul nimicului.
Papucii de pâslă ai morţii
de la el am aflat că viaţa e zmeul din mâna copiilor visul străpuns de realitate totul prin sticlă prin oglinzi prinse deasupra patului prin camere de filmat agăţate de cer
nimic în direct din imaginea asta rescrisă mereu
şi doar merg înapoi pe străzi lăturalnice şi văd totul la sfârşitul petrecerii şi aud prin semne ciudate prăbuşiri tot mai stinse evantai de vedenii pe ochi se depune
doar papucii de pâslă ai morţii lipăind ascuţit ca o jucărie stricată.
Golul dintr-un ochi de orb
şi am libertatea să văd viaţa în
roz
pe coridoare obscure în săli de disecţie schimb decorul şi rămân bucăţi de carne
măruntaie dintr-o biografie ca vai de ea
şi nu-i adevărat că ai străpuns
bariera că ai răsucit gâtul sintaxei ce mică e lumea ce mic e spaţiul care te cuprinde
şi cuvintele o mână de oase între două morţi între mâna dreaptă şi cea stângă
aşadar te aşezi şi aştepţi ridicarea chepengului apoi străpungi cerul cu viaţa mea decolorată cu scările coborând spre golul dintr-un ochi de orb
În larg se clatină pânza
şi tu răstorni echilibrul bărcii în larg se clatină pânza se rupe sigiliul din tratatul de poetică
înveţi şi uiţi scrii şi pi