Nu tin minte sa fi auzit pe cineva spunand despre un restaurant: "Uite, bai, aici se manca prost inainte, dar vad ca mancarea a devenit din ce in ce mai buna in ultima vreme". Insa, intoarsa pe dos, replica poate fi auzita aproape in fiecare zi, si asta de la tot felul de oameni: si de la cei care par sa stie bine despre ce vorbesc, si de la cei care o spun cu o obida funciara, pentru care, oricum, "nimic nu mai e ca inainte" (subintelegandu-se ca inspre mai rau, evident).
Sigur, e greu de crezut ca orice restaurant are cea mai buna mancare doar in prima luna de la deschidere, dupa care, inevitabil, incepe sa se prosteasca pana devine total nefrecventabil si isi da obstescul faliment. Probabil ca aici intra in joc si niste mecanisme psihologice subconstiente, pe care doar specialistii stiu sa le explice.
Asa si cu trattoriile (nu e in DOOM nici macar la singular; totusi...) acestea cu fotbalisti. Prima data am fost la cea din Piata Amzei, cu foarte multi ani in urma, la scurt timp dupa ce s-a deschis. Tin minte ca mancarea mi s-a parut excelenta - si acum imi aduc aminte de ea. Nu am mancat de multe ori acolo pentru ca era greu sa gasesti un loc liber. Nu-mi placea sa stau in picioare la usa chiar si cate o jumatate de ceas, pana se elibera un loc, asa cum faceau atatia. Nici macar pentru o mancare buna. Asa ca m-am bucurat cand am vazut ca s-a deschis un nou Il Calcio, pe Calea Floreasca.
Meniul era identic cu cel din Amzei, asa ca am cerut ce stiam ca mi-a placut foarte mult dincolo, cu cativa ani in urma. Am fost profund surprins sa constat ca nu mai recunoasteam nimic din gusturile pe care inca le tineam minte. Am mai fost de cateva ori la ei ca sa vad daca nu cumva a fost un "accident", insa a fost la fel, ca sa nu spun ca si mai rau.
Nu m-am mai dus de atunci acolo, insa am intrat intr-o zi la cel (cea ?) de langa Atheneu, unde
