Devenind principali vectori de comunicare si canale de transmitere a mesajului politic, mediile autohtone evidentiaza ridicolul in care se afla majoritatea alesilor, a demnitarilor.
Starnesc batjocura, ras si ironii caustice fiindca nu sunt in stare sa capteze bunavointa, interesul electorilor prin rezultate, masuri si perspective realiste, prin ideologii, doctrine economice aplicate cu simt de raspundere si tragere de inima.
In compensatie, uzeaza de stratageme specifice luptei de clasa, ori auzite pe bulevard, in mahala, in peluza stadioanelor, crasme, radio-sant si chiar de la Petre Ispirescu.
Ipoteza are nevoie de o corecta punere in termeni si in ecuatie
Constitutional, reprezentantii isi angajeaza contractual capacitatea si competentele in slujba celor ce le-au mandatat puterea, in genere, in serviciul patriei. Uneori, in istorie, jertfa lor a fost decisiva, iar urmasii le cinstesc eroismul, eternizandu-le memoria.
Libertatea alesilor se pliaza pe un context al datoriei (cf. A. Arendt) fata de libertatile celorlalti, caci politica e o valoare, o forta social-nivelatoare care ar trebui sa echilibreze, sa armonizeze libertatile anarhic evoluate. Adevarata politica presupune rationalitate desavarsita, noblete de caracter, un fel de "sange albastru" al moralei crestine, si are la baza triada verbala a concepe, a judeca, a decide. A concepe presupune a individualiza, a percepe, a gandi; a judeca inseamna a estima valoarea in si pentru sine a unui fenomen, a unei idei (Kant), iar decizia este rezultatul final al unei activitati responsabile, fie de grup, mai intai, fie a mandatarului, in final.
Optimisti din fire, ne inchipuim ca fiecare ales isi dedica viata binelui comun, asumandu-si constient idealurile de mai sus. Numai ca intre intentie perorata in campanii si punerea in practica s-a insinuat