Trebuie să recunosc că de când am ajuns la Anchorage - mai mult decât capitala "ţinutului alb" - eram înnebuniţi să ne fotografiem cu tot ce purta marca Alaska...
Lăsăm deoparte aranjarea lucrurilor şi sortarea bagajelor şi luăm oraşul la pas. În primul rând, vrem să ne acomodăm cu oamenii, să vedem prin ce sunt ei diferiţi de... restul lumii.
Foarte mulţi mexicani şi foarte mulţi chinezi. Cu toate că toate datele indicau că eşti în Alaska, constatai că, de fapt, eşti în America! De la maşini la autobuze, de la hoteluri la restaurante... Sincer, nu se putea să nu scape o vorbă de duh (de bine!) în stil românesc la adresa arhitecţilor: daţi naibii, zici că au desenat oraşul din avion. Ai de-a face cu de toate bine înfipte în "peisajul" natural, dar cu tentă de "urban de Alaska", o nebunie! Nu ne-am putut abţine de la o "distracţie" care pe lângă faptul că ne-a adus aminte de frumoasa noastră copilărie (da, tot atât de frumoasă ca şi a dumneavoastră dacă vă mai aduceţi aminte...), cu tot cu Fram - ursul polar. Şi anume, chestiile acelea în care "îţi pui" capul şi te pozezi (cum aveam şi noi românii pe vremuri), chestii extrem de simpatice, la care era coadă.
Bineînţeles că, pentru a nu fi total intelectual, Alina m-a târât la mall (sub pretextul că dacă nu vede mall-ul o să fie renegată de fetele din grupul ei. No comment...). Acolo, normal, mii de suveniruri, cele mai populare fiind micile recipiente cu aur pur de 24 de carate pe care scrie Alaska, magneţii pentru frigider, ursul polar şi cuţitul de tăiat blana de pe foci! După ce am scăpat de mall, mi-am revenit puţin în intelectualism cu hotelul istoric Anchorage - Alaska, despre care citisem că ar fi bântuit şi că a vedea o fantomă acolo nu este un lucru neobişnuit (conform mărturisirilor angajaţilor). Poveşti cu tablouri "zburând" prin camere, perdele rupte pe nepusă masă,
