Omului dreptăţii nu-i e frică de popor, deşi face toate eforturile să nu se mai întâlnescă, în niciun fel, cu poporul.
Ne mai rămân destule lucruri de rezolvat, dar două dintre ele şi-au găsit, zilele acestea, prin inteligenţa preşedintelui Băsescu soluţia: şcoala şi spitalul. Ne dădeau multe bătăi de cap aceste două instituţii învechite şi nereformate, mari cheltuitoare de fonduri, în fond găuri negre ale statului de drept. Au încercat responsabilii domeniilor respective să le mai repare, să le mai cârpească, să le mai reducă efectul negativ asupra populaţiei. Noi, laşi cum suntem, am şi acceptat acest compromis. În secolul al XXI-lea, sub apăsarea noilor comandamente ale băsescianismului, concubinajul cu şcoala tradiţională şi cu spitalul costisitor devenise însă imposibilă. Cu intuiţia sa remarcabilă şi cu deşteptăciunea sa prospectivă invincibilă, marinarul mlaştinii şi-a dat seama despre ce e vorba, dintr-o ochire, s-a gândit ce s-a gândit şi a emis înţelepciunea regală: ministrul învăţământului trebuia să desfiinţeze 3.000 de şcoli. Prin contagiune, ministrul sănătăţii avea obligaţia să înţeleagă aluzia şi să dărâme cât mai multe spitale.
Este perioada istorică în care România se dezvoltă prin demolare. Abia acum înţelegem noi, aceştia, grei la cap cum suntem, îndemnul pe care îl formula, în urmă cu câteva săptămâni, preşedintele la adresa intelectualilor, medici, profesori, specialişti, ingineri: să plece din România cât mai curând! În acest fel, reformatorul sistemului mondial de valori întemeia un nou mod de patriotism: patriotismul prin părăsirea patriei. Nu-i vorbă, există şi nenumăraţi oameni buni care pot iubi şi sluji patria lor din orice punct de pe pământ. Delicată este, însă, poziţia celui care conduce o ţară şi care nu poate să ducă grija celor pe care îi conduce, obligându-i sau măcar îndemnându-i să plece cât mai reped
