În timp ce alegătorii români aşteaptă ca Albă ca Zăpada să se desprindă de confortul căsuţei celor şapte pitici şi să intre în politică, maghiarii ardeleni vor avea de ales, în 2012, între două Albe ca Zăpada. Sau Hofeherke, cum doriţi.
În UDMR se pregăteşte schimbarea conducerii organizaţiei, Marko Bela declarând deschis, weekendul trecut, procesul de succesiune la vârf, iar Tokes Laszlo îşi numără simpatizanţii pentru înfiinţarea unui nou partid politic al maghiarimii.
De regulă, în basme, binele se luptă cu răul şi învinge. În politică, mai ales în cea desfăşurată între graniţele României, trebuie să ai minte de copil de grădiniţă ca să mai crezi în Albă ca Zăpada. Sau Hofeherke, cum doriţi.
Viitorul preşedinte al UDMR va fi rezultatul unui compromis necesar păstrării echilibrului între tradiţionaliştii care mai privesc spre valorile fondatoare, grupurile de interese politico-economice precum cel al lui Borbely Laszlo, Verestoy Attila sau bihoreanului Kiss Alexandru şi tânăra generaţie mercantilă, care a sărit peste etapa studiului obligatoriu al istoriei maghiarilor direct în posturi guvernamentale. Iar Tokes Laszlo este antrenat pentru alegeri de fratele cel mare de la Budapesta, Orban Viktor, preşedinte FIDESZ şi premier al Ungariei, care-şi doreşte să aibă un cuvânt de spus în politica maghiarimii de peste hotare.
Frământările din elita politică maghiară sunt probabil urmărite de politicienii români direct interesaţi de ceea ce se va întâmpla în şi cu UDMR. Uniunea condusă de Marko Bela a fost, începând din 1996, elementul de stabilitate politică al guvernărilor, numit de rău-voitori oportunism.
În condiţiile în care alegătorii români au împărţit puterea între partide, refuzând să-i acorde unuia singur poziţia dominantă, UDMR a asigurat majoritatea necesară guvernării pentru toate cele trei formaţiuni