Un post-scriptum ce a însoţit o postare din 12 septembrie a declanşat reacţii de gherilă cibernetică dintre cele mai vânjoase. Am aşteptat să ia sfârşit ceremoniile unei anumite hirotonisiri. Iată însă că membrii gherilelor de postaci n-au astâmpăr, mă iau în furci şi ţin neapărat să le răspund la întrebări-rechizitoriu, să stăm de vorbă.
Aşa să fie - stăm. Azi, în prima parte – glumim. Peste câteva zile, în a doua parte — vorbim serios. Să începem:
Ştim cu toţii că toamna se numără bobocii. Mult mai gospodar ca alţii, I. T. Morar s-a ales cu ditamai curcanul. Diplomatic, să ne înţelegem. Mă rog, deocamdată cu o propunere de curcan, dar cum în România toate lucrurile merg după principiul “întâi te aprobăm, pe urmă te verificăm”, curcanul e deja adjudecat. Şi nu orice curcan – Curcan General. Ca pe vremuri: ”Ştiţi ce este o lege?” ”Nu.” ”Un zvon votat de Marea Adunare Naţională.”
Mare agitație în presă, pe bloguri, în crâșme diplomatice:
- Ce vă califică pentru diplomaţie?
- Realizările.
- Diplomatice?
- Nu, private.
- Altceva?
- Am terminat franceza.
- De ce?
- Ce, era s-o las pe ea să mă termine pe mine! Domnule, eu sunt un om dârz, un luptător. Sub dictatură, l-am imitat pe Ceauşescu.
- Unde?
- În baie, cu lumina stinsă. Ilegalitate cruntă, domnule. Crun-tă!
- Acum pe cine imitaţi? Unde?
- Acum mă imit pe mine, pe Internet, că numai derbedeii şi slugile mogolilor îşi permit să-l imite pe şeful statului – public și pe furiș. Și-apoi, azi avem de-a face – şi intern, şi geostrategic – cu o situație diferită decât pe timpul lui Ceaușescu. Una este să fii sub dictatură și alta este să fii pe val, înțelegi?
- Da! Da’, cum n-aveţi nimic în comun cu diplomaţia, cum n-aţi avut