Fazanul e o pasare de minune. E atat de frumoasa, exotica, incat subsemnatul nu e in stare s-o guste macar, oricat de fezandata ar fi. Cum sa mananci ditai capodopera naturii? Ca orice e frumos, are totusi un cusur: e credul si intra natang in capcana braconierului.
Din asta se trage numele jocului de copii in care pica de fazan cel ce nu poate continua sirul cuvintelor terminate cu anumite sunete.
Jocul debuteaza pe la 4-5 ani si continua pana la majorat cand devine strategie hoto-politica, in voga la noi de peste doua decenii. Se joaca in doi, in trei, in cati vrei. Toti jucatorii ajung "fazan", cu exceptia ultimului. Pe el n-are cine-l pacali o zi, o luna, un an, arareori mai mult. Ca s-o prelungeasca dupa pofta, are nevoie de fezandarea fraierilor prin tehnici de gang: smen, fenta, teapa, cacealma, pontoarsa, lovituri pe la spate, culminand cu mita, de regula, a zecea parte din "pont".
4-5 ani s-au experimentat scheme de "intrajutorare": 10, 100 de insi hotarasc sa puna pe rand, luna de luna banii pentru unul dintre ei, insa, dupa ce incaseaza suma, premiatul o da cotita, lasandu-si de fazan partenerii. Concomitent, creditele in valuta pe ochi frumosi au culcat la pamant mandrete de fazan Bancorex & frati si surori. Asa si-au facut maharii bani de lapte la copii, adica milionul de dolari. Multiplicat eventual cu 10, 100, 1000.
Fiind lucrativ, jocul s-a labartat in scurt timp peste intreaga tarisoara: "fazanii" de contribuabili platesc toate darile la stat, dar privilegiatii beneficiaza de servicii chiar daca nu achita nimic. Fraierii se milogesc la medicii de familie si CAS, in timp ce stabii nu suporta saracia din spitale autohtone, tratandu-si pe banii nostri betesugurile in cele mai scumpe clinici straine sau in rezerve utilate regeste numai pentru mariile lor.
Platitorii de biruri isi dau copiii la s