După mai multe aluzii şi înţepături, unele publicaţii de afaceri au trecut la cereri directe de schimbări în politica de curs promovată şi derulată de Banca Naţională, semn că o parte cel puţin a cercurilor de afaceri o contestă. Contestarea este inevitabilă, având în vedere deteriorarea masivă a situaţiei economice şi, la o analiză atentă, lipsa de perspectivă spre o ameliorare. Este nerealist - chiar ilogic - ca aceste lucruri să se întâmple şi să nu existe responsabilităţi şi hibe şi în politicile băncii centrale, şi nu doar în cele ale Guvernului.

În ce mă priveşte, n-am fost vreodată un cântăreţ al politicii de curs a Băncii Naţionale care n-a corelat se poate spune niciodată în ultimii ani cursul cu fundamentele economice. Nu m-am lăudat că am fost printre puţinii care, în perioada de delir 2004-2008, am avertizat asupra crizei ce va veni şi asupra a ceea ce aproape punct cu punct se va întâmpla. Dar nu mă pot abţine să nu spun că, în perioada aceea, am fost singurul care a criticat ascuţit politica Băncii Naţionale de cochetare cu aprecierea artificială a leului. Care este vinovată în proporţie substanţială de dezastrul ce a urmat şi asupra pericolului căruia am insistat sistematic atunci.

S-a vorbit mult de nefericirea politicilor prociclice din acea perioadă promovate de guvernul Tăriceanu. De fapt, politica Băncii Naţionale de încurajare a aprecierii, repetăm artificiale, a leului a fost cea mai distrugătoare politică prociclică. Aceasta a încurajat masiv consumul din import când, dimpotrivă, acesta trebuia puternic descurajat. De asemenea, Banca Naţională n-a blocat atunci creditul în valută, adică exact ceea ce era de înăbuşit şi ceea ce, nu întâmplător, a accentuat ulterior dezastrul.

Ce a făcut Banca Naţională de când s-a declanşat criza şi ce continuă să facă?! Ţine cursul la niveluri artificiale. Mai ceva decât în per