Atacul de panică se caracterizează prin apariţia bruscă a unui episod de frică intensă, nejustificată şi care se însoţeşte de simptome organice evidente. Atacul de panică nu este o afecţiune în sine, ci este un simptom care apare în diferite boli psihice sau de altă natură. În ciuda manifestărilor evidente, atacul de panică a fost multă vreme ignorat sau minimalizat, persoanele respective fiind considerate pur şi simplu nervoase, stresate sau isterice. Ele erau asigurate că totul e în capul lor, că nu se întâmplă nimic şi totul va fi bine. În timp, urmările atacului de panică îşi puneau amprenta pe viaţa lor socială şi profesională, afectându-le, treptat, uneori grav sănătatea. În momentul de faţă, atacul de panică este considerat o realitate medicală distinctă, care beneficiază, din fericire, de un trata-ment eficient.
TULBURAREA DE PANICĂ
Fiecare dintre noi poate avea o astfel de manifestare o dată sau de două ori în viaţă. Totuşi 5%-6% din populaţie suferă de atacuri de panică repetate. La 1%-2% din persoane, ele reprezintă manifestarea unei afecţiuni numite tulburare de panică. În acest caz, atacurile sunt mai frecvente şi, ceea ce e mai grav, sunt urmate de o teamă constantă de repetare a atacului, care durează mai mult de o lună şi generează tulburări de comportament. De exemplu, persoana respectivă evită sistematic circumstanţele care au premers atacul (chiar dacă sunt inofensive), se izolează, ajunge să nu mai părăsească locuinţa, ca fiind unicul loc unde se simte în siguranţă. Atacurile de panică sunt mai frecvente la sfârşitul adolescenţei şi la adulţii tineri (după 35 de ani), fiind de două ori mai întâlnite la femei decât la bărbaţi.
ŞAPTE TEORII
Există cel puţin şapte teorii care încearcă să explice atacul de panică. Dar nici una nu e concludentă. Sunt incriminaţi factori genetici şi dezechilibre ale mediatorilor chimici cerebra