În numai 24 de ore, Vasile Blaga s-a transformat din „baron al PDL fără de care Traian Băsescu nu poate acţiona" în „singurul om de onoare care l-a înfruntat pe Băsescu". Prin demisia sa, fostul ministru al Administraţiei şi Internelor a devenit brusc, în ochii liderilor opoziţiei, ai sindicaliştilor sau ai multor analişti, un politician redutabil, un ministru performant şi un om de mare curaj. Aceste laude aduse acum lui Vasile Blaga sunt complet lipsite de sens pentru publicul larg şi arată că, în lipsa unor repere adevărate, suntem dispuşi să vindem oamenilor eroi închipuiţi, chiar cu riscul de a părea ridicoli.

„Este o demisie de onoare." Aşa este calificat aproape la unison gestul lui Blaga de a renunţa la mandat în urma criticilor adresate de Traian Băsescu după mitingul neautorizat al poliţiştilor de la Palatul Cotroceni. În realitate, nu avem de-a face decât cu demisia unui ministru ai cărui subordonaţi (o parte din ei, ca să păstrăm nuanţele invocate chiar de Blaga) au încălcat legea. Pur şi simplu este vorba despre o decizie care nu este încărcată cu nimic simbolic. În multe ţări civilizate au existat miniştri care şi-au dat demisia pentru motive mai puţin grave, dar respectivii politicieni nu au primit la plecare şi un piedestal în compensaţie pentru mandatul pierdut. Se mai spune zilele acestea despre Blaga că este un politician respectat, un bun organizator şi aşa mai departe. Să fie sănătos! Calităţile politice sunt utile exclusiv partidului din care face parte „bunul organizator", deci nu are de ce să intre în aria de interes a publicului (poate doar cu ocazia alegerilor, când nehotărâţii sunt ajutaţi să pună ştampila pe un candidat sau altul).

De asemenea, un alt mare merit care i se atribuie acum fostului ministru al Internelor este acela că a reuşit să-şi păstreze independenţa faţă de Cotroceni. Cu alte cuvinte, Blaga nu s-ar