Motto: “Ochii vad, inima cere, ce folos ca nu-i putere!”
…sau, in fine, imaginatie. E suficient sa recapitulati pe fuga istoria ultimilor douazeci de ani pentru a realiza ca Romania a avut sanse atunci cand a avut imaginatie. Cand unul sau mai multi factori au gasit resursele de imaginatie si curajul pentru a gandi … altfel, out of the box, Romania a primit un impuls in directia cea buna. Piata Universitatii, Conventia Democratica (da, da, inainte de a zambi sarcastic, mai ganditi-va inca o data), miscarile neasteptate ale lui Basescu in razboiul de gherila cu PSD, etc. De fiecare data cand s-a lasat coplesita de previzibilitate – fie ea previzibilitatea lui Iliescu sau Vacaroiu, fie previzibilitatea lui Nastase sau Boc sau, mai recent, Basescu - lucrurile au inceput sa se innamoleasca. Sistemul a ragait satisfacut. Previzibilitatea ii tihneste. Surpriza e printre putinele arme ramase in arsenal care ii mai pot strica tihna.
Criza din aceasta vreme este, la urma urmei, si o criza de imaginatie. Basescu si-a pierdut fie resursele, fie curajul, iar dinspre partea opozitiei nu se intrevede nimic. Criza votarii Legii pensiilor ar fi putut reprezenta o oportunitate. N-a fost. Previzibil, atat Victor Ponta cat si Crin Antonescu au amenintat (inca o data) cu suspendarea presedintelui. Ceea ce, dupa ce ca nu prea are sanse de realizare, mai serveste de minune (cum observa si Iulian Leca) strategiei de victimizare atat de draga lui Basescu. Previzibil pana la plictiseala.
Daca macar unul dintre cei doi lideri ai opozitiei ar fi avut o farama de imaginatie, ar fi procedat taman pe dos, luandu-i pe toti prin surpindere. Decat sa propui suspendarea presedintelui, mai bine propui … autosuspendarea parlamentului! Vi se pare o aberatie? Mai ganditi-va inca o data. Nu ma refer aici la propunerea, facuta si ea cu o jumatate de gura, in BPN al PSD pentru o greva a
