Uica (unchiul, pe bănăţeneşte) Mihai era de vreo două zile la Sighişoara, bucătărind cu "ăia micii" la Centrul de Formare şi Integrare Profesională "Curcubeu". Noi grăbeam spre cetatea saşilor. Vorbind la telefon, Uica numa' ce-mi zice: "Pe la ce oră ajungeţi, să vă aştept cu masa pusă, să vedeţi cum am împăcat noi aici şvabii din Banat cu saşii din Sighişoara şi ce bucate bune ne ieşiră!".

Aveam să mă dumiresc pe la amiază, când ne-am aşezat la masa cea lungă de lemn de la Burg Hostel, cam ce-a vrut să spună. Muşchiuleţul de porc, umplut cu tocătură condimentată, se lăfăia lângă un praz fraged cu bureţi şi sos pişcător la limbă. "M-am înţeles tare bine cu spiriduşii ăştia!", începe Uica Mihai a-mi povesti faptele zilelor de dinainte. "În fiecare dimineaţă intram în bucătărie, ne luam de mână şi începeam ziua rugându-ne să facem bucatele gustoase. I-am învăţat ce ştiu eu mai bine: să-şi iubească meseria!" (Vorba lui avea să-mi fie confirmată de "ucenicii lui Uica", în seara cinei festive.)

Uica Mihai mă îmbie c-o vorbă dulce şi cu o clătită "gătită pe săseşte". Pfankuchen. E aşa de bună, că nu mă-ndur să nu cer reţeta! "Clătita proaspătă se pudrează cu zahăr, scorţişoară, se rulează şi se taie în fâşiuţe de un cm, sub formă de tăiţei. Într-o tigaie se caramelizează zahărul cu untul. În acest caramel se aşază tăiţeii de clătită şi se trag scurt pentru a se îmbrăca în caramel. Se aşază pe o farfurie, se toarnă vinul peste caramel, cuişoarele şi în această compoziţie se pun fructele tăiate fantezist.

Se sotează până devin sticloase, apoi se scot pe o farfurie. În lichidul rămas se toarnă smântâna, gălbenuşul şi se ia de pe flacără amestecând puternic cu telul până compoziţia prinde consistenţă. O farfurie albă se pudrează cu scorţişoară prin strecurătoarea de ceai, pentru a obţine un contrast plăcut. Se aşază tăiţeii caramelitaţi grăm