Experienta istorica ne arata ca reducerea datoriei publice are loc in perioade de timp lungi. Belgiei si Danemarcei le-au trebuit 14 ani sa opereze o asemenea micsorare, in vreme ce recordul ii apartine Portugaliei, cu numai 5 ani. Romania trebuie si ea sa o reduca urgent, in conditii mult mai dificile. Oameni mult mai destepti decat mine au stat si s-au intrebat ce anume face ca aceasta datorie sa scada, mai ales ca, se stie, cresterea ei declanseaza un recul al încrederii investitorilor în solvabilitatea guvernelor şi ridica îndoieli cu privire la sustenabilitatea finanţelor publice. Iar asta se traduce apoi prin scumpirea dobanzilor, cresterea primelor de risc si din nimic, te trezesti ca ai de luptat si cu un efect de evictiune de toata frumusetea, scrie Dan Popa pe blogul lui.
Ce ne arata noua, experienta UE?
Incepând cu anul 1985 si pana in 2009, majoritatea episoadelor de reduceri majore a datoriei sunt intinse, cum spuneam si mai inainte pe un orizont de timp relativ lung. Intervalul variază de la cinci ani în Portugalia, la paisprezece ani în Belgia şi Danemarca. În medie, impactul reducerilor datoriei publice ca procent in PIB variaza de la 36.9 puncte procentuale din PIB şi a ajuns până la 69.2 puncte procentuale în cazul Irlandei. În primul rând, reducerile majore a datoriilor sunt în principal determinate de eforturi mai degraba decisive şi de lungă durată (decat timide şi de scurtă durată) de consolidare fiscală concentrate pe reducerea cheltuielilor publice, în special, reducerea beneficiilor sociale şi a salariilor din sectorul public.
Reducerea datoriei bazate pe cresterea veniturilor par sa aiba mult mai putin succes. În al doilea rând, o creştere a PIB real ar mari probabilitatea unei reduceri majore a datoriei, prin faptul ca investitorii te ajuta cu bani pe care ii poti folosi cu cap. Nu e luat aici in calcul alti dete