Pare de necrezut, dar tara noastra, unde mediocritatea se erijeaza in somitate, semidoctii se inghesuie sa ne conduca, iar nontalentul nu se sfieste sa apuce microfonul ca sa-si expuna maiestria cacofonica pe micul ecran, a dat lumii personalitati de cea mai inalta clasa, cu care altii si-au impodobit tezaurul propriei lor culturi.
Nu exista nici o indoiala ca suntem un popor talentat, dar talentatii nostri sunt cunoscuti mai mult ca virtuosi francezi, maestri italieni, somitati americane, chiar emeriti rusi, desi sunt nascuti in Romania, desi au invatat in scoli romanesti, si, in acte, unii inca mai poarta nume autohtone.
Nu e greu sa-ti dai seama ca pe unul din cei mai de seama scriitori ai secolului XX, Eugene Ionesco, il chema Eugen Ionescu. A debutat intr-o revista condusa de Tudor Arghezi, la Bucuresti, si a continuat la Paris. Enciclopedia Larousse il consemneaza ca 'scriitor francez, de origina romana' si membru al Academiei Franceze. Al Academiei Romane - nu.
Asa cum Eugen Ionescu fusese scriitor francez, marele Constantin Brancusi a fost, si el, sculptor francez, tot de origina romana. Capodoperele sale sunt privite cu respect in galerii occidentale, dar oltenii trec indiferenti pe langa cele cateva, amplasate chiar de autor in Targu Jiu si socotite de localnici mai mult ciudatenii decat monumente.
Nimic insa nu este mai spectaculos decat evolutia virtuosilor romani, pe scenele altora. Putini stiu ca opera 'Tosca' a marelui Puccini a fost scrisa anume pentru romanca Hariclea Darclee, care a si interpretat rolul titular, in premiera absoluta, la Roma.
In acte, Hariclea se numea Haricli. Numele poarta rezonanta specifica aromanilor proveniti din Grecia. Mama se numea Maria Haricli, nascuta Aslan, nepoata directa a domnitei Mavrocordat, iar tatal, Ion Haricli, era mare proprietar in Teleorman. Artista