Îmi amintesc de un articol redactat pentru Observator cultural în urmă cu 5 ani, intitulat îndrăzneţ la vremea aceea: „Nihil sine Google“. Multe s-au întîmplat de atunci, vreme în care Google însemna deja şi Gmail, şi Orkut, şi AdSense.

Probabil că fiecare dintre noi poate redacta propria sa listă cu servicii Google, pe care le-a utilizat, şi probabil că nu folosim nici măcar 10% din puterea pe care o are Google; o putere oferită gratuit. Un exemplu banal provine din specialitatea sa de bază, căutarea pe Internet. Cîţi dintre utilizatori caută sofisticat, utilizînd parametri variaţi alături de cuvintele cheie introduse în cîmpul de căutare? Prea puţini.

În ceea ce mă priveşte, Gmail-ul este deschis în permanenţă pentru că acesta îmi colectează şi mail-urile de pe alte conturi, inclusiv cele de job, care ar necesita configurări în Outlook ori folosirea unei adrese pentru webmail. Funcţia de chat prin integrarea lui Google Talk în clientul de mail este iarăşi comodă, putînd păstra închis Yahoo Messenger. Prin Google Doc, attach-urile primite nu mai necesită pentru vizualizare sau lucru deschiderea unui soft Office, ci doar un tab nou în browser.

Ajuns la acest punct, aş menţiona cu un minus Chrome, browserul dezvoltat de Google. Da, este minimalist, rapid, revoluţionar prin simplitate şi ergonomie, insă ocupă un spaţiu uriaş pe hard! Am acceptat ultimul update, acum circa o săptămînă, înaintea redactării acestui text, şi spaţiul ocupat de Google Chrome a crescut de la 130 de mega la 250! Cum instalarea se făcea pe un arhaic Pentium 1, am renunţat complet şi am revenit la Firefox, modest în pretenţii, care îmi cerea doar 30 de mega.

Google îmi este deosebit de util pe zona de timp liber. Cînd explorez un oraş nou, o fac mai întîi cu Google Maps – priviţi de la înălţime cu zoom maxim Tour Eiffel, e o senzaţie