Patrimoniul arhitectonic pe care îl deţine Constanţa şi care datează de acum 150 de ani este doar o mică parte din ceea ce putea însemna o destinaţie turistică importantă.

În acest „episod“ din seria enigmelor Constanţei ne oprim supra unor clădiri care mai există şi în anul 2010, dar care, în trecut, în jurul anilor 1880 - 1900, aveau o altă destinaţie decât în prezent. Odată cu venirea firmei englezeşti Danube and Black Sea Railway, care a construit calea ferată Cernavodă - Constanţa, a început dezvoltarea oraşului în ceea ce priveşte construcţia de clădiri. Începând de atunci, vechea Kustendje a devenit atractivă pentru negustorii eleni şi evrei, dar şi pentru germani şi bulgari, care au ales să se stabilească la malul mării. La început, în 1883, Catedrala Sf. Petru şi Pavel avea să fie a doua biserică ortodoxă din Constanţa, prima fiind Biserica elenă cu hramul Schimbarea la Faţă - Metamorfoses.

Controversele cu privire la chipul femeilor pictate în interior au început să apară în momentul în care asemănarea între soţia pictorului şi figurile de pe pereţi era izbitoare. Biserica Sf. Nicolae Vechi din Piaţa Ovidiu a fost cândva biserica şi casa comunităţii bulgare.

Această comunitate avea şi o şcoală proprie, cea bulgară, în locul ei fiind acum Şcoala nr. 2. Prefectura a avut mai multe sedii, dar şi-a desfăşurat activitatea, din 1898 până în 1945, în actualul Cerc Militar. Ceva mai departe, dar pe aceeaşi stradă, era Castelul Regal, locul unde Carol I poposea atunci când venea în vizită în Constanţa. Acum, în acel loc există Judecătoria Constanţa. În ceea ce priveşte construcţiile cu caracter militar, este foarte interesant că viaţa armelor era concentrată pe strada Mircea cel Bătrân, acolo unde este centrul Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU), fosta cazarmă a pompierilor. Închisoarea militară se afla pe locul unde este construit acu