"Ozzy ar trebui sa apara in dictionar ca ilustrare a expresiei "rocker prajit", cu mentiunea ca si asta e o meserie", crede scriitorul Miron Ghiu, romanul care a scris in 2003 o carte despre cel supranumit "The Prince of Motherfuckin' Darkness".
"Cum ar putea cineva sa uite episodul in care a tras furnici pe nas, cel in care si-a impuscat toate cele 17 pisici sau concertele in care kilograme de ficat de vaca erau prezente pe scena ca elemente decorative?", continua, intr-un interviu acordatiei publicatiei HotNews.ro, cel care a scris si volume despre Iris, John Lennon si Marilyn Manson.
De ce o carte despre Ozzy?
Ozzy m-a fascinat inca de cand am ascultat, pe la 6 ani, primele discuri Black Sabbath. "Paranoid" a fost probabil prima piesa heavy-metal pe care am dat din cap. Si astazi, cu atatia rockeri care ii calca pe urme (Manson fiind unul dintre ei) Ozzy ramane inimitabil, chiar daca pentru multi, astazi, poate parea doar un bunic usor senil si complet prajit.
Ce inseamna Ozzy pentru scriitorul si jurnalistul Miron Ghiu?
Ozzy e un simbol contemporan important, muzician care si-a asumat de la inceput stilul anarhic de a fi, toate intamplandu-se cu mult inainte de a se putea vorbi de un "star system".
Din toata cariera lui n-as pastra, insa, decat discurile din prima perioada alaturi de Black Sabbath si as compila un "Best-of" din zecile de albume solo, inegale ca valoare dar fascinante ca auto-asumare a unui rocker care se poarta in viata de zi cu zi ca pe scena, fiind un reprezentant perfect al ideologiei: "sex, drugs & rock'n'roll". Astazi nu mai ascult atatea "metale" ca pe vremuri, dar primele discuri Black Sabbath ma emotioneaza la fel de mult ca la inceput.
Care consideri ca ar fi cel mai delicat aspect pe care l-ai tratat in "povestea lui Ozzy"?
Evident, partea cea mai delicata