După ce l-am văzut n-am mai putut dormi. „Este atât de tare?", ar putea suna întrebarea în concordanţă cu vremurile. Dom'le, nu! Nu este chiar atât de tare cum v-aţi dori dumneavoastră, dar are suflet!
Atât de mult suflet, încât după ce l-am văzut n-am putut dormi, obsedându-mă coloana sonoră deosebită şi extraordinarul joc al actriţei Ilaria Occhini. Am scăpat de percutanta senzaţie de „Gară pentru doi" abia după miezul nopţii. Asta e, s-a produs o ciudată juxtapunere mentală a sufletului rusesc cu sufletul româno-italian din „Mar Nero".
REZULTATUL
„Mar Nero"/"Marea Neagră". Regia: Federico Bondi, un tânăr documentarist italian. Coproducător român al filmului: Ada Solomon. Distribuţie: Dorotheea Petre, Ilaria Occhini, Corso Salani, Maia Morgenstern, Vlad Ivanov, Theodor Danetti. Premii: Festival del Film, Locarno - premiul pentru cea mai bună interpretare, Denver Film Festival - premiul pentru debut, Festival du Film Italien de Villerupt premiul juriului, Medifilm Festival - premiul pentru impresie artistică. Povestea, filmată la Sulina şi Florenţa. Tânăra Angela (o îngrijitoare româncă) are grijă de Gemma (bunica lui Federico).
La început, Gemma este un „pacient" dificil şi cu hachiţe. Treptat, bătrâna începe o nouă etapă din viaţa ei alături de îngrijitoarea sa, Angela, pentru că tânăra o dezgheaţă treptat prin sufletul ei deosebit, copilăros. Rezultatul? O superbă prietenie, două suflete, unul tânăr şi unul bătrân, de două naţionalităţi, împletite de acelaşi dor de frumos, de uman. Gemma constată că în câteva luni tânăra româncă a pupat-o mai mult decât propriul fiu! Ba chiar mărturiseşte acest lucru fiului şi soţiei sale, adăugând că „în România familiile stau claie peste grămadă numai pentru a fi împreună de sărbători, şi ei nu se simt obligaţi" (aviz fiului şi norei). Nu mai derulez povestea, pentru că, nu-