Memorialistul Argetoianu este binecunoscut lectorilor din România, şi nu numai, iar anul de foc 1942 grăieşte de la sine. Transcrierea textelor în revistă se face după manuscrisul olograf, aflat în posesia noastră. Scriitorul politic Constantin Argetoianu s-a născut la 3 martie 1871, în Craiova, şi a încetat din viaţă la 6 februarie 1955, în gulagul comunist din Sighetul Marmaţiei.

„1942,

Marţi, 10 februarie

Se cunoaşte acum conţinutul scrisorii trimise de Prinţul Konoye Preşedintelui Roosevelt prin ambasadorul special Kurus. Konoye, ca şi Împăratul Japoniei, nu voia - cum se ştie - războiul. Să nu se uite că Împăratul a declarat la suirea sa pe Tron că domnia sa va fi o domnie de pace. Din respect pentru această formulă nu s-a declarat niciodată război Chinei şi sângeroasele ciocniri la care asistăm de ani de zile pe teritoriul chinezesc au fost calificate la Tokio de operaţiuni de poliţie... Scrisoarea lui Konoye a fost scrisoare de la şef de Stat la şef de Stat, căci Konoye a scris-o în locul şi în numele Împăratului, care, fiind o fiinţă de esenţă divină, nu poate, după eticheta japoneză, să scrie nimănui... În scrisoarea sa, Konoye propunea lui Roosevelt o înţelegere definitivă şi se declara gata să facă pace cu China. Roosevelt a declarat că scrisoarea lui Konoye era atât de importantă, încât pentru răspunsul de dat avea nevoie de 8 zile de meditare.

După ce a meditat 8 zile, Roosevelt a răspuns lui Konoye prin Kurusu, că şi Statele Unite vor împăcare definitivă, şi a arătat că, pentru o adevărată şi sinceră împăcare, în schimbul retragerii trupelor japoneze din China şi Indochina, Guvernul din Washington e gata să accepte concurenţa liberă şi pe picior de egalitate a Japoniei în China. Pentru această politică «de la porte ouverte» pe care Statele Unite şi Anglia au refuzat-o totdeauna Japoniei în China, s-a bătut şi