Dacă statul nostru şi-ar fi continuat politica de neglijare a propriului popor, prin neimpozitarea numeroaselor domenii ale existenţei, ne-am fi sălbăticit, ar fi început să ne crească păr pe tot corpul, unghii halucinante şi instincte de comună primitivă. Cu genialele lor intuiţii, însă, liderii băseşti au început să-şi asume destinul de părinţi ai naţiei şi să ia în posesie viitorul ei.
Politica de impozite a celor care conduc astăzi România tinde să devină exemplară pe plan mondial. Nimic nu trebuie să rămână neimpozitat, după părerea liderului Băsescu. Acţiunea e cu atât mai binefăcătoare pentru cetăţeni cu cât, concomitent şi ordonat, le scad salariile. Imaginaţia fiecărui democrat-liberal se simte mobilizată să contribuie la întregirea acestei reforme care va zgudui societatea românească până la o face să sucombe. Pe lângă iniţiativele oficiale de riguroasă spoliere a oamenilor, de luare a ultimelor piei de pe ei, răsar de pretutindeni din adâncurile citrice ale creierului portocaliu idei strălucite, proiecte fabuloase, chemări îmbietoare la măsuri urgente de asigurare a foametei generale.
Înainte de a încerca să punem în circulaţie propriile noastre sugestii, cu privire la ceea ce numeam cândva noua lovitură împotriva poporului român, ne vom aminti una dintre cele mai generoase propuneri care s-au făcut pentru ducerea mai grabnică la groapă a naţiei. De fapt, ultima tresărire de imaginaţie este şi cea care ne-a fascinat, în plin marasm al confuziilor comode, ca o compensaţie istorică apărută undeva sub fruntea unui democrat-liberal de rând, cum sunt mulţi în această ţară, căreia ei îi asigură nefericirea, ideea de a fi impozitate nunţile. Pe lângă fiecare nuntaş să fie un agent fiscal, un poliţist şi forţele ONU. Fireşte, pentru oamenii superficiali ideea pare cel puţin năstruşnică.
Răuvoitorii vor spune chiar că n-am băgat d