Cunoasteti cazul invatatoarei din Caracal. Se afla in cea de-a 43-a zi de greva foamei. Cristina Anghel protesteaza astfel fata de masurile pe care Guvernul le-a luat si pentru cele pe care nu le-a aplicat, desi cele din urma aveau ca fundament o lege votata in Parlamentul Romaniei.

Sa nu pomenim nume, sa ne ferim sa aratam cu degetul inspre un partid sau altul. Nu mai este cazul. Ceea ce ar trebui sa trezeasca protestul invatatoarei merge dincolo de nume si sigle, dincolo de cutare politician sau ministru. Dincolo chiar si de presedinte. Destul a fost folosit exemplul ei de catre toti cei care au dorit sa isi faca jocul si sa isi ilustreze manipularile.

Cristina Anghel cere un lucru pe care l-am uitat cu totii, pentru ca el s-a banalizat, a devenit un cliseu, o naivitate, ceva pentru care doar prostii si-ar mai putea pune viata in pericol in aceasta lume - respectarea legii si dreptate. Doua notiuni care merg mana in mana, dar care in Romania este de la sine inteles ca au disparut, iar in absenta lor ceea ce ne guverneaza viata este accidentalul, arbitrariul si "micile intelegeri".

Invatatoarea se afla in greva foamei de 43 de zile pentru ca Legea majorarii salariilor profesorilor cu 50%, votata in Parlament si promulgata de catre presedinte, nu s-a aplicat niciodata. Mai exact, s-a aplicat doar in acele cazuri ale profesorilor care au dat in judecata statul. Din nou, legea este doar pentru cei care o cer si o castiga individual in Justitie. Nu este o lege pentru toti, ci Legea junglei, al celui care poate si vrea sa se lupte, sa se bata pentru dreptatea sa. Pentru cei care au putere.

Cristina Anghel intelege ca nu asa ar trebui sa functioneze legea, ci in mod egal pentru cei care a fost adoptata. Pentru aceasta idee care sta la baza civilizatiei insasi, invatatoarea noastra ofera o lectie, cu riscul propriei vieti, in