Schimbarile regulilor jocului Independent de criza in care ne aflam,  si inaintea ei, statele cu vechi traditii democratice si cu puternice institutii ale statului de drept au observat futilitatea mijloacelor care stau la dispozitia lor in lupta cu elemente anti-democratice, care incepeau sa submineze societatea democratica in care actionau. Aceste mijloace au fost luate, asa cum este necesar intr-o democratie functionala, prin promulgarea unor legi speciale propuse de executiv, legiferate de legislativ si impuse de justitie. Bineinteles ca aceste legi si organismele de exercitare a prerogativelor de implementare au fost rezultatul unui consens nepartizan in legislativele respective. Intr-un cuvant, realizarea unei aliante democratice pentru “salvarea” democratiei. Surprinzator sau nu, primele state (din cate stiu eu) care au adoptat asemenea masuri au fost statele in care legislatia anglo-saxona prevaleaza. Fara a intra in motivele  acestui lucru, pot mentiona numai ca impunerea si folosirea “precedentului” in aceasta metoda judiciara permite o eficienta sporita. Aceasta legislatie impotriva elementelor criminale, care cu ajutorul normelor unei democratii functionale o submineaza din interiorul ei, este bazata pe principiul moral al auto-apararii individuale si sociale. Legislatia respectiva  si organismele de exercitare a prerogativelor prin delegarea anumitor functii justitiare  suspenda unele drepturi constitutionale aplicabile in tarile repective. Am sa mentionez cateva acte legislative si sisteme de impunere, pentru o lectura detaliata a interesatilor. Statele Unite: RICO Act; Patriot Act; CCE (Continuing Criminal Enterprise). Australia: legislatia de impunere ACC (Australian Crime Commission); Canada: CISC (Criminal Intelligence Service Canada) si OSFI (Office of the Superintendent of Financial Institutions). In Europa pot da exemplul Italiei cu articolul 41,