Formatiunile de la Putere, Presedintia si Guvernul lasa impresia ca au un as castigator in maneca si, pana la alegerile din 2012 - anul PD-L -, vor scoate tara din criza in care ei insisi au ingropat-o, refacandu-si astfel credibilitatea pentru a ajunge iarasi la butoane.
Teoria a fost lansata de premier si sustinuta cu aplomb de ministri, parlamentari, angajati ca "formatori de opinii" la TV, care, speriati de amploarea miscarilor sociale, anunta ca "s-ar putea de la anu' sa creasca salariile", unii vorbind de 10%, altii de 15%, ceea ce miroase a gogoasa electorala.
De populism nu mai zicem, ca ne-a luat-o inainte dl. Mugur Isarescu. Si apoi care salarii? Cele amputate cu 25% sau cele din cartea de munca? Nu stiu cum se face ca imi vine-n minte suta de lei pe care ne-o baga pe gat tovarasul, dar nimeni nu-l mai lua in seama. Precaut, elicopterul il astepta pe Palat.
Prologul "s-ar putea sa" are si variante: "ar fi posibil sa", "am avea posibilitatea sa", "nu e exclus sa", "urmeaza sa"... reforme peste reforme: a statului, a Parlamentului, a Justitiei, a Educatiei, a Sanatatii etc., programe ca acelea, legi noi si ordonante, hotarari de guvern.
Numai ca sa traim mai bine! Insa trebuie sa avem rabdare. Totusi au trecut doi ani si nu se vede vreo luminita pe strada amarasteanului. Cica nu se pot face toate deodata. Doar ca niciuna nu a trecut de vorbe. Sa-si fi varat coada jupaneasa Omida?
De altfel, PD-L a devenit un car de vorbe si promisiuni. Tarandu-se cu nasul in tarana sondajelor, cu o cota de incredere atat de joasa ca e tinuta secreta, mai bine s-ar chema "Partidul s-ar Putea sa Democrat-Liberal", potrivit cu introducerea preferata de liderii, baronii, primarii lor, atunci cand isi anunta cu surle si trambite pe toate canalele maretele realizari ca taieri, impozitari, reduceri, inchideri de mii de firm
