Un soi de inconfort a fost probabil resimţit prin multe cancelarii europene, dar din motive diferite, la venirea în structurile de putere de la Budapesta a partidului dlui Victor Orban. Cu atât mai mult cu cât această venire la putere avea în spate un vot popular zdrobitor majoritar, până la putinţa de a schimba prin vrere proprie Constituţia.
Prin cancelarii vestice, inconfortul era legat de faptul că dl Orban nu prea se arăta gata să lustruiască pantofii preopinenţilor. Prin cancelarii estice vecine, deranjamentul venea din predictibila reluare, "în forme moderne", de către dl Orban, care nu este de azi, de ieri, pe scena politică budapestană, a eternei "probleme maghiare post-Trianon", care cădea precum bomboana pe coliva deja dospită de criza economică.
La Bucureşti - probabil inconfort maxim! Dl Orban sfidează de mult autorităţile de la Bucureşti, şi pe când mai fusese la putere, şi când a fost în opoziţie! Domnia sa a venit în câteva rânduri ca persoană particulară la reuniuni maghiare din Ardeal, unele cu tentă nedisimulat antiromânească sau iredentistă ori susţinând deschis autonomia ţinutului secuiesc. În plus, prietenia sa personală cu pastorul László Tökés! Poate ca o ironie a sorţii, nici liderii UDMR nu se simţeau prea bine. O susţinere prea vocală de la Budapesta a cauzei maghiare le strica jocurile pe la Bucureşti. Le răpea steagul pe care îl flutură, dar mai ales le complica plimbările de la stânga la dreapta şi de la dreapta la stânga prin spectrul politic pentru a rămâne mereu la putere şi, de fapt, pentru a-şi aranja chiverniselile personale şi de grup prin care au ajuns a fi printre cei mai bogaţi oameni din România.
Şi la Vest, şi la Est, cei care s-au mefiat n-au scăpat de ceea ce se temeau. Dl Orban a jucat tare şi la Vest, şi la Est. A suspendat relaţiile cu FMI, lăsând cu gura căscată pe toţi coriferii vest-eu