Boc, boc la poarta Guvernului. "Cine e?", strigă unu dinăuntru. "Noi, ăştia cu moţiunea!" strigă ăia de-afară. "Aha", răsuflă premierul uşurat. Şi, când deschide, ce să vezi, Oprea şi Marko.
Vi se pare curios? Poate că şi lui Boc V ar trebui să i se pară.
Pentru că, dacă moţiunea de cenzură ar putea avea sorţi ipotetici de izbândă în favoarea celor care o depun, ei bine, pentru unii dintre cei care o preiau este adevărată mană cerească. Vorba ministrului Gabriel Oprea, de la Apărare: UNPR a fost o trupă disciplinată şi, întotdeauna, fair faţă de PDL. Foarte frumos. Şi UDMR, la fel. Mânuţa sus, mânuţa jos. "Igen, dom premier?! Igen, bre, dacă am promis, ce mai...". Aşa că, la un moment dat, vine timpul ca un partid care s-a urcat în şaua guvernării şi care stă acolo sprijinit, ca Cidul, de doi aliaţi fideli, să le dea acestora ce (i) se impune să le dea. Şi astfel, UNPR, partid construit, în general(i), pe o structură formată din aleşi dislocaţi de prin partidele lor printr-o complexă şi incisivă strategie de promisiuni şi ameninţări pedeliste, inclusiv pe laşităţi, frustrări şi neîmpliniri personale, devine foarte ferm în a-şi cere răsplata aferentă sprijinului acordat. În deschidere, schimbarea regulamentelor Camerei şi Senatului, spre a-şi putea scoate grupurile parlamentare din pseudo-legalitatea în care au funcţionat până ieri.
"Nu era normal să rămână aşa. Sunt parlamentari ca toţi ceilalţi. Am vrut să le redau demnitatea, implicit demnitatea UNPR", spune Oprea, care, pentru împlinirea acestui deziderat, şi-a pus funcţia la bătaie. La urma-urmei, pe Oprea îl interesează propria trupă. Când a venit alături de PDL, a pus condiţii - şi a devenit ministru. Când şi-a adus partidul alături de PDL a pus condiţii - grupuri parlamentare în cele două camere, Diaconescu şi Sârbu, miniştri. Iar dacă Boc a tergiversat în a-şi plăti datoriile, atunci ce p
