Puterea oamenilor de publicitate a crescut considerabil în faţa presei.

După aproape doi ani de criză economică, piaţa noastră de publicitate este scufundată în depresie. Până la balamuc mai sunt câţiva paşi. Scapă cine poate! Reducerea drastică a bugetelor a mutilat nu numai preţurile de publicitate ale furnizorilor de audienţă (televiziuni, radio, online şi presa scrisă) dar şi relaţiile dintre oamenii. Se fac şi se desfac alianţe între agenţii şi grupuri de comunicare. Suspiciunea că o agenţie a obţinut un preţ bun la o televiziune (adică unul umilitor pentru staţie) dezlănţuie o furtună în piaţă. Clienţii publicitari sunt speriaţi. De publicitarii care-i amuşinează şi-i ademenesc cu oferte şi de oamenii din departamentele de vânzări ale trusturilor de presă, care sunt gata să accepte orice discount şi rebate pentru a atrage bugetele în „curţile“ lor. Unii clienţi sunt atât de speriaţi încât, deşi au bugete alocate pentru comunicare, nu îndrăznesc să cumpere un GRP pe TV sau o machetă într-un ziar pentru că ştiu că imediat ce vor fi vizibili cu reclamele lor vor fi asaltaţi de zeci de telefoane din partea mass-media. Şi nu ştiu să explice de ce au cumpărat spaţii publicitare pe acel post sau în acel ziar şi de ce i-au refuzat pe alţii. Aşa că, mai bine adoptă politica struţului decât să-şi complice viaţa cu justificări.

Puterea oamenilor de publicitate a crescut considerabil în faţa presei. Ei dictează ceea ce trebuie şi ce nu trebuie să apară despre clienţii lor în mass-media. Pentru că, nu-i aşa, la ei sunt bugetele clienţilor. Şefa unei agenţii a sunat un publisher online şi i-a cerut să scoată de pe site o ştire care anunţa că o companie de retail a concediat peste 100 de angajaţi. De ce a avut atât de mare tupeu? Pentru că imaginea clientului său (compania de retail) trebuia protejată. Pentru că acea ştire, în viziunea şefei, nu era de inter