Şedinţele Camerei Deputaţilor au fost, din nou, blocate, miercuri, de parlamentarii din opoziţie. Vicepreşedintele Camerei, Ioan Oltean, pare să fi pierdut şi el şirul zilelor boicotului P.S.D. şi P.N.L. : “Este a şaptea sau a opta oară consecutiv”.

Un chiul în masă, în numele unui război de uzură, dus pe banul public, în care cei ce sabotează şedinţele Camerei, respectiv parlamentarii din opoziţie, îi acuză pe ceilalţi, de la putere, când de fraudare a sistemului de vot şi abuz în serviciu, în cazul Legii pensiilor, când îşi găsesc alte motive de protest, ultimul fiind dezacordul faţă de aprobarea de către Cameră a două hotărâri pentru constituirea grupului independenţilor.

Acest protest, care a îmbrăcat forma sabotajului, nu numai că nu-şi găseşte locul în context, demascând un apetit pentru nemuncă, dar este şi o dovadă a lipsei de respect a protestatarilor faţă de contribuabilul român, obligat să le suporte financiar aceste hachiţe, pe care ei le numesc forme democratice de protest.

În primul rând, firesc ar fi fost ca artizanii boicotului din Camera Deputaţilor să depună plângere penală, dacă sunt convinşi că au argumente indestructibile în privinţa acuzaţiilor cu iz penal aduse la adresa unor politicieni ai puterii, şi să aştepte ca Justiţia să se pronunţe.

În al doilea rând, de bun simţ faţă de populaţie ar fi fost să se prezinte la muncă şi, dacă tot şi-au luat zilele acestea libere, să renunţe la un sfert din remuneraţia de pe luna octombrie. Măcar la banii pentru aceste zile. Asta pentru a nu mai aduce în discuţie banii pentru zilele de chiul din toată perioada anului.

În al treilea rând, reprezentanţi ai acestui for legislativ nu sunt la primul derapaj de la bunul simţ, făcut pe banul public. Este suficient să le urmăreşti, unora dintre ei, activitatea, prezenţa la vot. Informaţii pe care, dacă nu le găsiţi pe site-ul Camerei