Este oare mai puţin cinic că Banca Naţională e preocupată de «sănătatea băncilor», deci nu de prosperitatea oamenilor?
Politicienii au aflat că e o ruşine să faci promisiuni pe care nu le ţii. Se acuză unii pe alţii de populism. Mai încruntaţi (vă va fi greu, dar...) sau exuberanţi de-a dreptul (imediat ce venim la putere...), promit însă în continuare. Altceva nu ştiu. Moneda cu care sunt răsplătiţi e imaginea măsurată în procentele din sondaje. În rest, Dumnezeu cu mila!
În acelaşi timp, tehnocraţii, macroeconomiştii, specialiştii îşi dau şi ei cu părerea. De parcă viaţa ar fi o ecuaţie şi s-ar lăsa închisă în modele, dau în cifre ca în bobi. Descoperă formule miraculoase care sigur ne pun pe picioare. Cei cu responsabilităţi se agită, cară apă cu sita şi întorc nucile cu furca, doar-doar or înlocui ce nu fac politicienii. Pentru asta ar trebui să le fim recunoscători. Nu poţi însă să nu observi şi incoerenţele.
„Cursul nu este ţinut artificial", ne spune guvernatorul Băncii Naţionale. Nuanţează însă afirmaţia după doar două fraze. „BNR reglează oferta de lei de pe piaţă pentru a corespunde cererii de valută". Sigur că trebuie evitată volatilitatea excesivă pe termen scurt. Nu e însă greu de imaginat cum ar fi evoluat nebunatica de monedă naţională lăsată în voia ei. În ultimii şase ani, inflaţia a fost de 41%, iar devalorizarea - de numai 3%.
Ca întotdeauna, motivaţii se găsesc. Cel mai simplu pentru a convinge este să foloseşti spectrul unei nenorociri viitoare. Ce se va întâmpla, în ipoteza devalorizării, cu împrumuturile în valută care reprezintă peste două treimi din totalitatea creditului privat? Răspunsul e simplu: nimic rău! Unele vor fi replătite, altele nu. Cele care vor suferi o vreme vor fi băncile. Vor da înapoi o parte dintre profiturile obţinute în mulţi, mulţi ani. Neavând vocaţia de a deveni proprietar imobiliar, v
