Aproape nule. Imaginatia infierbantata a lui Victor Ponta, care debordeaza de dorinte, mai putin de putinte, este temperata chiar de Ion Iliescu, care l-a si avertizat ca suspendarea este o treaba serioasa, esecul experientei similare din 2007 ar trebui sa fie inca proaspat in memoria celor doritori de repetare.
Etapele suspendarii sunt extrem de greu de indeplinit, cu sanse asa de mici incat iti pui intrebarea daca merita efortul. Daca iti propui doar campanie de presa, indiferent de costurile esecului, inseamna ca nu ai notiunea ridicolului repetat.
Va promulga presedintele Legea pensiilor?
Aproape sigur. Reprezinta o conditie a continuarii acordului cu FMI. O caramida la credibilitatea actualei puteri si a Romaniei in general. Reprezinta si un act de dreptate pentru ca reintroduce principiul contributivitatii pentru toate categoriile de pensionari, eliminand privilegiatii, o parte dintre ei facand parte din clientela politica.
Eroarea criticilor acestei legi consta in faptul ca nu au deschis o dezbatere pe fondul legii, de ce nu este buna, ce prevederi ar fi trebuit schimbate, etc. Doar punctul de pensie la 45% din salariul mediu brut, despre care economistii spun ca este o greseala si egalizarea varstei de pensionare la barbati si femei, candva prin 2030, nu sunt suficiente, reprezinta doar un pretext ieftin de populism.
Decizia Curtii Constitutionale netezeste drumul spre promulgare, facand decizia presedintelui previzibila. Ramane acuza cu fraudarea votului. „Se stie” ca a fost fraudat. (Si Stalin condamna la moarte oameni cu argumentul „se stie-kak izvestno” ca sunt dumanii poporului).
Probabil a fost frauda, dar la nivel institutional nu te poti baza pe imagini date la televizor. Care la o adica pot fi si trucate. Parlamentul are propriile mecanisme de