Aeroportul de la Braşov este un fel de Fata Morgana, care atunci când te apropii de ea, dispare şi o vezi la orizont.
Când să ne bucurăm că începe treaba, brusc totul se destramă. Iar totul este provocat de micimile politice de la Braşov, care au transformat realizarea aeroportului într-o luptă politică incredibilă la Bucureşti, pentru ca unul dintre „greii" PNL, preşedintele Consiliului Judeţean Braşov, Aristotel Căncescu, să nu facă aeroportul, că nu dă bine imaginii altui „greu", al PDL, primarul George Scripcaru, care promite aerodrom.
Din păcate, această luptă falimentează interesul public al braşovenilor. Iar în tot acest context politic, unde mama Omida are predicţii mai bune decât orice Guvern Boc XXX, prostia politicienilor braşoveni este speculată admirabil de grupurile de interese, de afaceri, din jurul judeţului. Politicienii de pe malul Dâmboviţei nu se vor împăca în veci ca Braşovul să preia 20% din traficul aerian internaţional. Ca să nu mai spun că deja intră în fibrilaţie cei care păstoresc aeroporturile de la Târgu-Mureş, Sibiu sau Cluj.
Din păcate, la Braşov, politicenii nu înţeleg că existenţa lor poate fi marcantă prin ceea ce fac, nu prin ceea ce reuşesc să blocheze printr-un vot politic. Aşa cum a spus-o răspicat ex-ministrul Transporturilor, la primul mandat, Radu Berceanu: „În pixul meu stă aeroportul de la Braşov". De aceea, întreb, câţi teroriştii mai sabotează aeroportul Braşov, cu sau fără pix?