Inca din scoala generala am invatat sa joc tenis de masa si am ajuns sa joc destul de bine. Un joc foarte antrenant si curat. Nu stiam insa ca o sa ajung la pensie si o sa joc ping-pong cu presedintele tarii. La asa onoare nu am visat nici in cele mai frumoase visuri ale mele.
Dar uite ca am ajuns si in acesta situatie si nu pot decat sa fiu mandru. Acum e adevarat, ca de fapt el joaca ping-pong cu mine, cu legile tarii, cu soarta mea, cu pensia mea, cu demnitatea mea, cu sanatatea mea, cu drepturile mele, dar pentru ca se joaca cu mine, se cheama ca sunt partenerul lui de tenis, nu?
Si cum sa nu fiu mandru, daca am ajuns partenerul de joaca al presedintelui unei tari. Unii dau bani grei sa joace cate o partida cu Ilie Nastase sau cu Agassi sau mai stiu eu ce vedeta.
Oameni fara teluri. Oameni buni, eu joc tenis cu presedintele Romaniei. Ei? Se compara? Stati pe margine si priviti.
Priviti cum colegul meu de ping-pong serveste. Serveste o vodka, apoi un whiskey, mai serveste un mititel, o sarmaluta si cativa romani fripti.
Primul servit a fost Adrian Nastase. L-a servit rece ca nici nu apucase sa se incalzeasca la alegeri si a fost gata. Noua, ne-a servit niste promisiuni si urari de "sa traiti bine!".
Adevarul este ca cine stie la cine se uita el cand a spus asta? Nimeni. Poate se uita la cei din spate care il sustineau puternic si frenetic.
Abia incalzit a vrut sa serveasca "Stolojan in suc propriu" si l-a servit. Am inteles ca e ceva mai special, ce nu se serveste decat pe sub mana, dar cand esti presedinte, te servesc baietii responsabili cu "serviciile" cu tot ce vrei, nu?
Intre timp, a mai servit un rever liftat unui copil de mingi care intrase in suprafata de pedeapsa si nu a fost atent la slide-urile domnului presedinte. Doamne, ce lovitura, atat de fina si de maia
