In timp ce Romania cheltuie miliarde de euro pe an pentru a nu lasa leul sa se devalorizeze, cateva dintre cele mai dezvoltate economii fac tot ce pot pentru ca moneda lor sa nu se aprecieze prea mult.
Cursul de schimb a devenit, insa, o arma folosita in politica economica pentru rezolvarea problemelor interne, lucru care ar putea declansa un razboi al valutelor, avertizeaza seful FMI, Dominique Strauss-Kahn.
Japonezii au inceput sa intervina din nou pe piata valutara dupa sapte ani, coreenii prefera sa o faca atunci cand nu ii vede nimeni, iar pentru chinezi e o politica nationala pusa in practica cu cinism la o scara uriasa. Si elvetienii au incercat, dar ei nu au avut prea mult succes, scrie Newsweek.
Dar care e scopul interventiei pe piata valutara si de ce ar vrea o tara sa aiba o moneda slaba? Pentru ca face viata mai usoara industriilor exportatoare si mai grea companiilor straine care vor sa isi vanda produsele pe o piata. Totusi, in actualul contex economic post-criza, interventiile bancilor centrale sunt mai mult decat o strategie economica.
Pana acum, guvernele din Occident s-au considerat mult prea bune pentru a manipula piata valutara si au considerat ca acesta este un obicei al despotilor din lumea a treia care nu inteleg destul de bine teoria economica.
In trecut, SUA si Marea Britanie vedeau moneda nationala ca un simbol al virilitatii economice. Fostul secretar al Trezoreriei Robert Rubin declara in anii 1990 ca un dolar puternic era in interesul Statelor Unite, in timp ce, peste Ocean, omologul sau britanic luase deja decizia dezastruoasa de a avea o moneda mai puternica decat marca germana.
Totusi, politicile lor nu pareau gresite in contextul economic din acea perioada. Atat SUA, cat si Marea Britanie, isi petrecusera ultimii 30 de ani cheltuind mai mult decat aveau, inflatia
