Am inteles mai tirziu: nu erau chiar nesatisfacuti de modul in care functioneaza totul in tara lor, dar spiritul lor critic nu adoarme in nici o imprejurare. Este mereu treaz. Identitatea lor s-a construit prin exercitarea spiritului critic. O lectie pe care n-am cum s-o uit. Imi scrie de curind profesorul (emeritus) Jean Pierre Deconchy, un nume in psihosociologia europeana, autor subtil si original, preocupat de studiul reprezentarii sociale a autoritarismului; un volum de texte alese din opera sa va aparea curind la Polirom. Imi relateaza ca s-a intilnit la Atena cu Willem Doise si acesta i-a istorisit cum a impins la masina mea pe Copou: ramasesem in pana si, in circulatia nebuna si sub ploaia injuraturilor cordiale ale celor din trafic (va imaginati ce complimente puteau primi doi tipi cu parul mai mult alb, neajutorati, impingind la o rabla), Willem a avut prezenta de spirit sa-mi spuna: Nu uita, Adrian, ti-a impins masina un Doctor Honoris Causa al Universitatii din Iasi. Tocmai venise la Iasi pentru a doua sau a treia oara, pentru a primi titlul acesta. Acest episod i l-a povestit lui Deconchy, in contextul in care schimbau impresii despre lupta noastra, a psihosociologilor ieseni, pentru o noua identitate. Pe Willem l-am avut oaspete la Iasi, in anii nostri de constructie institutionala, abia incepusem formarea in psihologie, dupa ce inainte de 1989 nici nu putea fi vorba de asa ceva. A acceptat sa vina, la rugamintea lui Moscovici, sa vada ce ne trebuie, sa tina citeva conferinte - era primul psihosociolog european important care ne vizita. L-am plimbat si prin Bucovina, a dat interviu la o televiziune tinara, nou infiintata, la radio. L-am invitat acasa, eu si alti colegi, se uita uimit la toate, sotia mea i-a spus ca e primul francez pe care-l intelege bine. Si atunci ne-a marturisit ca e de fapt flamand, franceza e a doua sa limba. Dar si-a insusit ident