In ultima vreme, produce valuri printre bolnavi, dar si printre cei sanatosi, subiectul predilect de conversatie al unei distinse doamne, mereu prezenta pe micul ecran, foarte apreciata de telespectatori, iubita de colegi si indragita o data in plus, cand s-a aflat, la ora de varf, cum a scapat ca prin minune de cancer, numai prin automedicatie, dupa ce doctorul nu-i mai daduse mari sperante.

Printr-un paradox greu de explicat, automedicatia este mai atractiva pentru bolnavi decat cel mai bun doctor, decat cea mai renumita clinica, cel mai de vaza spital sau cea mai respectata sala de operatii.

Automedicatia este totdeauna invaluita in mister. Ea poarta asupra ei un suport moral nevazut, un iz de chilipir neasteptat, iti da impresia ca cineva te-a blagoslovit cu ceva ceea ce altii inca nu stiu, ceva pe care, daca l-ar sti toata lumea, farmacistii ar da faliment, medicii s-ar duce cu totii la recalificare, facultatile s-ar inchide, iar laboratoarele si-ar da locatiile cu chirie, ca sedii pentru partide.

Pentru bolnav, automedicata este de multe ori colacul de salvare pe care medicina inca nu l-a aflat dar el, bolnavul, l-a descoperit ocazional, in conversatie cu un necunoscut, printr-o intamplare fericita si in mare taina.

Un astfel de secret pretios ni l-a impartasit distinsa doamna, facand senzatie si producand la televizor valva necesara pentru cresterea ratingului mai abitir decat discursul presedintelui sau decat replica imediata opozitiei: apiterapia te vindeca de cea mai temuta boala a secolului, cancerul.

Nu trebuie decat sa cunosti reteta - pe care, din toata planeta, deocamdata n-o stie decat doamna de la televiziune - si sa ai incredere in destin. Miile de victime ale acestui temut flagel ar fi fost si astazi in viata, daca ar fi stiut cum sa foloseasca mierea si derivatele sale, cheia luptei antic