Cu 15 ani în urmă, Maria s-a îndrăgostit de un francez şi de o insulă. După 11 ore de zbor cu avionul din Europa ateriza pentru prima dată în Reunion, o insulă din sudul Africii, o părticică de peste mări a Franţei, nu mai mare decât Dobrogea.

1 /.

Cu puţin peste 700.000 de locuitori, insula e la 9.000 de kilometri de "Metropola", aşa cum îi zic localnicii Franţei. Printre asiatici, africani şi europeni, o cultură locală cu influenţe de pe toate continentele, pas cu pas, Maria Berdier a trebuit să se obişnuiască.

Deşi i s-a părut cam incomod la început, s-a învăţat repede că atunci când în România se scoate pardesiul de la naftalină, în noua ei ţară începe vara caniculară. S-a obişnuit şi cu faptul că de două-trei ori în fiecare vară cu tunete şi fulgere, ciclonul se plimbă printre case şi mătură acoperişurile şubrede. Acum conduce o afacere prin care importă şi exportă de pe insulă, tot felul de condimente.

Alternativă la sarmale

În insulele Reunion se mănâncă orez, mult orez. "Foarte multe reţete sunt pe bază, dar cel mai important lucru pe care îl respectă cu sfinţenie este faptul că mâncarea trebuie să fie picantă, se mănâncă foarte picant", povesteşte Maria.

O dată pe săptămână, vinerea, se strâng toate culturile din Reunion în piaţa din oraşul Saint Paul."Nu e o piaţă oarecare, e foarte celebră. De altfel, se spune că dacă nu nu ai fost în această piaţă, ai fost degeaba în Reunion. Prima dată, când am ajuns aici, am fost şi eu. E foarte colorată, găseşti de la mâncăruri tradiţionale, până la flori, se aud ritmuri tradiţionale, fiecare încearcă să vină cu o bucăţică din Reunion", povesteşte românca.

În locul sarmalelor a trebuit să se obişnuiască cu cari de pui, de porc, peşte vită, languste şi creveţi sau massale de capră şi cocoş care sunt neapărat servite cu orez şi garnitură de fasole, "r