De peste 20 de ani, lozincari si demagogi cu talente oratorice, total incompetenti, au cautat sa castige increderea poporului si l-a lasat sa auda ceea ce de fapt si-ar fi dorit sa se intample. Acum ei culeg caimacul imbogatirii, iar cei multi, osanditii, praful de pe toba.

Despre riscurile sociale din Romania, Administratia Prezidentiala de la Bucuresti a prezentat, anual, in fata natiunii, rapoarte, a vorbit la "scena deschisa" etc, etc. Asa au procedat si Administratiile care s-au perindat dupa 1989 la conducerea tarii.

Totul s-a dovedit a fi numai vorbe, vorbe copciate in dosare si puse in raft la naftalina. Intre timp, alte riscuri sociale, la fel de grave sau mult mai grave, au aparut si apar, afectand viata poporului roman.

Sacrificiile si sperantele pe care romanii, dupa zeci de ani de suferinta sub dictatura, au ramas iluzii neimplinite. In prezent, ei mai beneficiaza doar de ingaduinta de a se intreba si a se plange celor vinovati de toata aceasta situatie si de incadrarea tarii printre cel din ultimul esalon.

In 20 de ani n-au existat oameni necorupti, competenti si capabili sa inteleaga mersul inainte al vietii si problemele cu care se confrunta tara?

Raspunsul il stie toata lumea: au existat si exista. Dar, acestia nu au vrut sa se compromita in conditiile in care si-au dat seama de coruptia care se intinde ca o caracatita. Ori nu au fost chemati sau lasati sa-si arate calitatile pe care le au.

Asteptarile poporului roman pentru o viata mai buna, pentru un trai decent, pentru urmatoarele generatii, sunt amanate sine die. Modestele infaptuiri ce au schimbat pe ici, pe colo anumite aspecte ale vietii, au fost si sunt mai mult praf in ochii lumii.

E multumit poporul roman dupa 20 de ani? Cate generatii vor mai trebui sa fie sacrificate pentru a se ajunge la nivelul scontat s