In ciuda faptului ca am pierdut cu 0-2 partida contra reprezentativei "cocosului galic" de pe Stade de France, nu avem voie sa nu contabilizam castigurile evidente in urma acestui meci.
Daca pornim de la premisa ca perfectiunea in selectia jucatorilor, in asezarea lor in teren, in tactica aleasa si a arbitrajului este o utopie, atunci ne putem detasa de frustrarile firesti care ne-au invadat dupa fluierul final. Cand am vazut formula tactica in care au fost distribuiti tricolorii, ma asteptam la o victorie franceza pecetluita inca de la pauza.
Dar tempoul slab al atacurilor conduse de elevii lui Laurent Blanc au amanat deznodamantul pana spre finalul intalnirii. Fostii campioni mondiali au ales sa ne testeze, mai ales in prima repriza, atitudinea calma a lor cauzata de o aroganta imperialista a conturat o confruntare care le-a dat jucatorilor romani oportunitatea de a scrie istorie dupa 33 de ani de la ultima victorie pe tarm frantuzesc.
O regula nescrisa a fotbalului spune ca marii antrenori si jucatori se diferentiaza de cei mediocrii in meciuri decisive condimentate cu o miza pe masura. Aseara, Razvan Lucescu nu a demonstrat ca este un mare antrenor, dar a facut primii pasi necesari pe drumul care il poate duce acolo.
A fost inspirat si curajos cand l-a ales portar pe Pantilimon si a renuntat la experienta imbatranita a lui Lobont. Apoi, linia de fundasi alcatuita din Rat, Chivu, Tamas si Sapunaru trebuie, de acum incolo, sa ni se incimenteze in memorie asa de intens incat sa o putem rosti fara ezitare si treziti din somn.
Selectionerul Romaniei manifesta simptome ale unei cunoasteri solide a lotului de jucatori pe care il are la dispozitie. L-a inlocuit pe Zicu la momentul potrivit dupa o repriza anemica a jucatorului lui F.C. Timisoara si a dovedit o incapatanare pozitiva prin increderea acordata lui Fl
