Romanul care se vinde cel mai bine în Franţa în această toamnă se numeşte "Cartea şi teritoriul" şi este scris de Michel Houellebecq pe care maşina mediatică l-a transformat din scriitor în fenomen literar. Să fie romanul său chiar cel mai bun dintre cele peste 700 de romane noi câte au fost lansate în librăriile franceze în acest sfîrsit de an? Nicidecum, deşi Houellebecq scrie bine. Scriitorii francezi au fost deseori acuzaţi în străinătate, mai ales în lumea anglo-saxonă, că sunt narcisişti şi nombrilişti, că nu ştiu să scrie romane la persoana a treia, că scriu romane-eseuri împănate cu reflecţii filozofice nesfârşite, că sunt atenţi numai la lumea lor interioară şi nicidecum la istorie şi la societate.
Ei bine, nu e cazul cu Michel Houellebecq. Naraţiunea sa este limpede, clară, fără ambiţii speciale la nivelul stilului şi avansează în ritm alert. "Cartea şi teritoriul" este, în primul rând, povestea unui artist, Jed, care are un succes extraordinar întâi ca artist fotograf şi apoi ca pictor. La prima vedere Jed nu "creează" mare lucru, succesul său ca artist fotograf se datorează unei "găselniţe" el fotografiază hărţi rutiere ca şi cum ar fotografia peisaje din avion. Într-o lume însă în care maşina publicitară sau marketingul sunt esenţiale pentru succesul unui artist, Jed beneficiază de această şansă şi devine celebru expunând fotografiile sale care captează... teritoriul Franţei aşa cum este el desenat pe hărţi. Jed nu este însă un om care caută succesul cu orice preţ, el se caută, am spune, pe sine, motiv pentru care renunţă brusc la fotografie şi trece la pictură. El pictează o serie de "personaje ale epocii noastre", portrete de indivizi de diferite profesii, de la măcelar la patron, ceea ce provoacă un nou şoc vizual şi expoziţia sa se bucură de un succes enorm. Preţurile tablourilor sale cresc vertiginos, milionarii şi colecţionarii
