Romania nu este o tara de mana a doua pentru ca se imprumuta pentru a plati pensiile si salariile, asa cum spunea presedintele ei. Nu este o tara de mana a doua nici macar pentru ca nu a reusit in 20 de ani sa construiasca mai mult de 100 de kilometri de autostrada. In aceste cazuri nu exista scuze, nimeni nu ar trebui sa aiba intelegere, iar bilantul dezastruos ar trebui sa ne foloseasca cel putin pentru a ne ambitiona ca in viitor sa schimbam ceva.
Nu o sa se intample. Suntem o tara de mana a doua cu un popor pe masura rangului de tara, pentru ca nu putem sa ne ridicam deasupra liderilor care ne-au condus in ultimii 20 de ani. Suntem un popor de mana a doua pentru ca le-am permis sa ne distruga Sanatatea si Educatia, iar acum ii lasam sa rada de scoala care scoate tampiti. Suntem un popor care merita o astfel de tara, caci timp de 20 de ani am asteptat mereu de la cei care ne-au condus sa vina si binele, si banii, si mierea.
Nu ne-a convenit sa ne asumam responsabilitati adevarate, sa ne rupem de statutul de asistati, am asteptat mereu "sa ni se dea", "sa se faca", "sa vina" banii si dreptatea, ca si cum acest impersonal "se" ar fi intruchipat de altcineva decat de noi insine.
Nu am vazut niciodata mai departe de ziua de maine, nu am privit niciodata cu adevarat in viitor, iar toti cei care si-au proiectat destinul altfel decat de pe o zi pe alta, au plecat din tara. In cel mai bun caz, au ramas si au incercat sa faca ceva pe cont propriu, pana cand statul sau mafia locala le-a pus capat afacerilor.
E usor sa dai in fiecare zi a vietii tale vina pe cei care te conduc. Ca Iliescu a fost de vina ca nu ne-am privatizat si reformat imediat dupa Revolutie, ca a instaurat un alt fel de comunism, ca apoi Constantinescu a fost infrant de sistemul ticalosit si de securisti care nu l-au lasat sa faca nimic. Mereu am gasit de cu
