In ciuda frigului, a vantului si ploii, o mare parte din ultimele zile mi le-am petrecut pe afara, printe oameni, mai mult ca de obicei. Am cautat foamea, saracia si disperarea, ca sa ma conving eu insami ca ceea ce aud la tv-uri, la cele doua canale adica, e adevarat.

Am mers prin zonele cunoscute, dar si prin altele in care nu am mai fost de mult. Nu am vazut nimic nou, nimic schimbat sau modificat. Cu bune si cu rele, viata merge inainte si romanii se straduiesc sa traiasca si acesta e un semn bun.

Astazi, poate cel mai bine se poate simti pulsul unei natiuni intr-un supermarket. Eu am intrat in vreo patru, uimita ca le gasesc deschise, asa cum le stiam, cu parcarile din fata, pline, ca de obicei.

Lumea a iesit la cumparaturi. Multi isi fac aprovizionarea pe o saptamana pentru ca e mai comod si mai economisesc si bani.

E drept ca preturile alimentelor au mai sarit, dar e ceva obisnuit. Sunt scumpirile de toamna. Asa se intampla in fiecare an. Nu-i acum prima data, ca sa fie motiv de jale ori de disperare.

Si intr-un grup m-am "trezit" vorbind ca cei de la tv-uri. Unii mi-au ras batjocoritor in fata si mi-au recomandat sa schimb canalul, sa nu ma mai uit la Realitatea. Altii m-au privit compatimitor si mi-au spus ca prea multe ore pe Antena 3 fac rau la sanatatea mintala. Ba un domn s-a oferit sa-mi cumpere o telecomanda noua.

Da' numai asa am aflat ca nici un supermarket din oras nu a dat faliment cum ar fi fost de asteptat acum, pe vreme de criza si de sezatori cu foamea.

Pe strada aglomeratie, multe masini, masini una dupa alta. Si m-am intrebat si eu daca asa arata un oras populat de oameni ajunsi la limita suportabilului, a disperarii din cauza saraciei.

As fi vrut sa vad macar o benzinarie inchisa, disparuta sau un magazin de cartier care sa fi dat faliment din lip